SISTEME DE OPERARE
– Concepte de baza si
caracteristici –
Un sistem de calcul nu poate
sa prelucreze date fara sa fie programat. Un program este o
colectie de instructiuni prin care i se cere calculatorului sa rezolve o
anumita problema. Componenta software
a unui calculator este un ansamblu de programe.
Software-ul unui calculator
este structurat astfel:
-
programe de aplicatie
-
programe de sistem
-
programe utilitare
-
sistem de operare
-
nucleu
- interfata
a)
programele de aplicatie – sunt folosite pentru a se executa activitati cu
caracter particular, specifice unui utilizator. (Ex: Turbo Pascal, Borland C, Microsoft
Word)
b) programele
de sistem - sunt folosite pentru
a se executa activitati comune sistemelor de calcul in general. Ele pot fi
utilizate pe aceeasi familie de calculatoare, indiferent de scopul in care
utilizatorul foloseste calculatorul.
Programele de sistem sunt formate din programele
utilitare si sistemul de operare.
Programele utilitare sunt folosite pentru a se executa activitati
comune mai multor tipuri de utilizatori. Sistemul de operare este o componenta a structurii calculatorului
si reprezinta ansamblul programelor care administreaza resursele sistemului de
calcul, asigura utilizarea eficienta a acestor resurse si ofera utilizatorului
o interfata cat mai comoda pentru utilizarea sistemului de calcul. Ele nu fac
parte din sistemul de operare deoarece calculatorul poate sa functioneze si
fara ele. (Ex: programe de
arhivare/dezarhivare: Rar, Arj, WinRar, WinZip, Ace; programe antivirus: Norton Antivirus, Avx, Mkafee, F-Prot, Tbav,
AVP; programe de asistenta a sistemelor
de operare: Norton Commander, Dos Navigator, Windows Commander).
Sistemul
de operare este o colectie de programe folosite pentru gestionarea
resurselor calculatorului si controlarea intregii lui activitati. El asigura
legatura dintre utilizator si calculator,
copiaza programele din fisierul executabil de pe disc in memoria
interna, executa in ordine instructiunile din aceste programe si comunica
rezultatele obtinute.
Sistemul de operare este format din doua
componente: nucleu si interfata.
Nucleul contine toate programele necesare pentru gestionarea
resurselor calculatorului si pentru controlarea activitatii echipamentelor si a
programelor.
Interfata sistemului de operare defineste modul in care
utilizatorul interactioneaza cu
sistemul de operare. Ea asigura comunicarea dintre utilizator si calculator
astfel: utilizatorul transmite comenzi calculatorului prin intermediul tastaturii
sau mouse-ului, iar calculatorul transmite mesaje utilizatorului prin
intermediul monitorului.
Sistemele de operare
cele mai folosite sunt MS-DOS si WINDOWS 95/98. Alte sisteme de operare sunt
UNIX, NOVELL, WINDOWS 3.11., WINDOWS NT, WINDOWS 2000, OS/2.
Un
sistem de operare trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii:
ü
sa controleze executia programelor
(sa incarce programele in memoria interna, sa le lanseze in executie si sa
incheie executia acestora);
ü
sa planifice, sa coordoneze si sa
controleze executia mai multor programe dupa anumite criterii (timp de
executie, prioritati etc.);
ü
sa aloce resursele necesare
executarii programelor;
ü
sa efectueze operatiile de
intrare/iesire;
ü
sa gestioneze sistemul de fisiere;
ü
sa se protejeze fata de utilizatori
si sa asigure protectia programelor de aplicatii;
ü
sa detecteze si sa corecteze erorile
care apar in procesul de prelucrare;
ü
sa sesizeze evenimentele deosebite
care apar in timpul executiei si sa le trateze adecvat;
ü
sa asigure interfata cu utilizatorul,
pentru a-i permite acestuia accesul pentru controlul programului, interventia
in executia unor programe si examinarea starii sistemului;
Deoarece nucleul sistemului de operare contine
programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului, el trebuie sa
fie in permanenta rezident in memoria interna. Dar memoria interna este
volatila, continutul ei se pierde la intreruperea alimentarii. Din aceasta
cauza, la inceputul fiecarei sesiuni de lucru cu calculatorul trebuie incarcat
in memoria interna nucleul sistemului de operare.
Atunci cand se porneste calculatorul, un program
numit preincarcator din memoria ROM
initializeaza echipamentele periferice, identifica configuratia calculatorului
si cauta un suport magnetic pe care sa existe un sistem de operare. Daca
gaseste, incarca in memoria interna programul numit incarcator care se gaseste la inceputul suportului si il lanseaza
in executie. Acest program incarca la randul sau in memoria interna RAM nucleul
sistemului de operare si il lanseaza in executie. Programele sistemului de
operare vor incarca la randul lor in memoria RAM diverse programe utilitare sau
programe de aplicatie si le vor lansa in executie.
Multiprogramarea reprezinta partajarea procesorului intre mai
multe programe care sunt incarcate in acelasi timp in memorie. Din acest punct
de vedere, exista doua tipuri de sisteme de operare: monotasking si multitasking.
Sistemele de operare monotasking (care permit lucrul in monoprogramare) pot
executa un singur program la un moment dat. (Ex: MS-DOS.) Sistemele de
operare multitasking (care permit lucrul in multiprogramare) pot executa mai
multe programe in acelasi timp. Aceste sisteme sunt mai avantajoase, deoarece
permit folosirea optima a procesorului.
(Ex: WINDOWS 95.)