TRANSFERUL PARAMETRILOR UNEI FUNCŢII

Funcţiile comunică între ele prin argumente (parametrii).

Există următoarele moduri de transfer (transmitere) a parametrilor către funcţiile apelate:

q Transfer prin valoare;

q Transfer prin pointeri;

q Transfer prin referinţă.

TRANFERUL PARAMETRILOR PRIN VALOARE

În exemplele anterioare, parametrii de la funcţia apelantă la funcţia apelată au fost transmişi prin valoare. De la programul apelant către funcţia apelată, prin apel, se transmit valorile partametrilor efectivi, reali. Aceste valori vor fi atribuite, la apel, parametrilor formali. Deci procedeul de transmitere a parametrilor prin valoare constă în încărcarea valorii parametrilor efectivi în zona de memorie a parametrilor formali (în stivă). La apelul unei funcţii, parametrii reali trebuie să corespundă - ca ordine şi tip - cu cei formali.

Limbajul C este numit limbajul apelului prin valoare, deoarece, de fiecare dată când o funcţie transmite argumente unei funcţii apelate, este transmisă, de fapt, o copie a parametrilor efectivi. În acest mod, dacă valoarea parametrilor formali (iniţializaţi cu valorile parametrilor efectivi) se modifică în interiorul funcţiei apelate, valorile parametrilor efectivi din funcţia apelantă nu vor fi afectate.

Exemplu:

void calcule(int x,int y)

{x=x+2;

y=y+3;

cout<<x<<” “<<y;

}

void main()

{int a=2,b=3;

calcule(a,b);//va afisa 4 si 6

cout<<endl<<a<<” “<<b;// va afisa 2 3, valorile pt a si b raman neschimbate

}

TRANSFERUL PARAMETRILOR PRIN POINTERI

În unele cazuri, parametrii transmişi unei funcţii pot fi pointeri (variabile care conţin adrese). În aceste cazuri, parametrii formali ai funcţiei apelate vor fi iniţializaţi cu valorile parametrilor efectivi, deci cu valorile unor adrese. Astfel, funcţia apelată poate modifica conţinutul locaţiilor spre care pointează argumentele (pointerii).

Exerciţiu: Să se citească 2 valori întregi şi să se interschimbe cele două valori. Se va folosi o funcţie de interschimbare.

#include <iostream.h>

void schimbă(int *x, int *y)

{int aux;

aux=*x;

*x=* y;

*y=aux;

}

void main()

{int a=2,b=3,*pa=&a,*pb=&b;

schimbă(&a,&b);//se poate apela si astfel: schimbă(pa,pb);

cout<<endl<<a<<” “<<b;// va afisa 3 2, valorile pt a si b raman neschimbate

}

Dacă parametrii funcţiei schimbă ar fi fost transmişi prin valoare, această funcţie ar fi interschimbat copiile parametrilor formali, iar în funcţia main modificările asupra parametrilor transmişi nu s-ar fi păstrat.

TRANSFERUL PARAMETRILOR PRIN REFERINŢĂ

În acest mod de transmitere a parametrilor, unui parametru formal i se poate asocia (atribui) chiar obiectul parametrului efectiv. Astfel, parametrul efectiv poate fi modificat direct prin operaţiile din corpul funcţiei apelate.

Exemplul devenit clasic pentru explicarea apelului prin referinţă este cel al funcţiei de permutare (interschimbare) a două variabile.

Parametri funcţiei schimb sunt transmişi prin valoare: parametrilor formali x, y li se atribuie (la apel) valorile parametrilor efectivi a, b. Funcţia schimb permută valorile parametrilor formali x şi y, dar permutarea nu are efect asupra parametrilor efectivi a şi b.

Fie funcţia schimb definită astfel:

void schimb (double x, double y)

{ double t=x; x=y; y=t; }

void main()

{ double a=4.7, b=9.7;

. . . . . . . . . . .

schimb(a, b); // apel funcţie

. . . . . . . . . . .

cout<<a<<” “<<b;//va afisa tot 4.7 si 9.7

}

Pentru ca funcţia de interschimbare să poată permuta valorile parametrilor efectivi, în limbajul C/C++ parametrii formali trebuie să fie referinte către valorile care trebuie interschimbate:

void schimb(double &x, double &y)

{ int t=x; x=y; y=t; }

void main()

{ double a=4.7, b=9.7;

schimb(a,b);

cout<<a<<” “<<b;//afiseaza 9.7 4.7

}

În acest caz, x şi y sunt sinonime cu a şi b (nume diferite pentru aceleaşi grupuri de locaţii de memorie). Interschimbarea valorilor variabilelor de x şi y înseamnă interschimbarea valorilor variabilelor a şi b

Comparând cele trei moduri de transmitere a parametrilor către o funcţie, se poate observa:

1. La apelul prin valoare transferul datelor este unidirecţional, adică valorile se transferă numai de la funcţia apelantă către cea apelată. La apelul prin referinţă transferul datelor este bidirecţional, deoarece o modificare a parametrilor formali determină modificarea parametrilor efectivi, care sunt sinonime (au nume diferite, dar referă aceleaşi locaţii de memorie).

2. La transmiterea parametrilor prin valoare, ca parametrii efectivi pot apare expresii sau nume de variabile. La transmiterea parametrilor prin referinţă, ca parametri efectivi nu pot apare expresii, ci doar nume de variabile.(altfel eroare logica. Nu va fi semnalata si o eroare de sintaxa!) La transmiterea parametrilor prin pointeri, ca parametri efectivi pot aparea expresii de pointeri.

3. Transmiterea parametrilor unei funcţii prin referinţă este specifică limbajului C++.

Fie functia urmatoare:

void calcule(int v[20],int n)

{for(int I=1;I<=n;I++)

v[I]=2*I;

}

void main()

{int a[20],nr;

nr=5;

for(int k=1;k<=nr;k++)

a[k]=k;

calcule(a,nr);

for(k=1;k<=nr;k++)

cout<<a[k]<<” “;//afiseaza 2 4 6 8 10

}

La revenirea in main se pastreaza modificarile survenite in functia calcule asupra vectorului. Explicatie: numele unui vector este un poiner constant ceea ce inseamna ca atunci cand se transmit tablouri in functii, mecanismul de tranmitere a parametrilor va fi cel de transmitere prin pointeri.