DISPOZITIVE DE STOCARE A INFORMATIEI

                Memoria interna este o memorie neremanenta si de capacitate mica. O sesiune de lucru cu calculatorul dureaza din momentul in care se porneste calculatorul si pana in momentul in care este oprit. In timpul unei sesiuni de lucru, in memoria interna a calculatorului sunt aduse programele care vor fi prelucrate de procesor. Acesta va produce rezultatele care vor fi depuse in memoria interna. La scoaterea de sub tensiune a calculatorului, programele si datele din memoria interna se pierd. Este necesar ca aceste date si programe sa poata fi pastrate si in afara sesiunii de lucru pentru a putea fi folosite ulterior. Pastrarea lor se face in memoriile externe.

                Microcalculatoarele compatibile IBM PC folosesc ca memorii externe discurile, pe care informatia se pastreaza codificat in forma binara. Discurile sunt organizate in piste si sectoare, fiecare pista avand un numar de sectoare si fiecare sector avand un numar de bytes.

                Discurile sunt de doua feluri: discuri fixe (hard-disk, HD) si discuri flexibile (floppy disk, FD). Dispozitivele periferice folosite pentru citirea discurilor se numesc unitati de discuri.

                Suprafata discurilor este impartita in cercuri concentrice numite piste. Pistele sunt impartite in arce de cerc egale numite sectoare. Fiecare pista contine acelasi numar de sectoare. In cadrul fiecarui sector se inregistreaza informatia in format binar, bit dupa bit. Sectorul este deci locatia de memorare de pe disc. El poate fi identificat prin 3 elemente: numarul cilindrului (corespunde numarului pistei de pe disc), numarul pistei in cadrul cilindrului (corespunde numarului fetei de disc), numarul sectorului in cadrul pistei. Aceasta organizare a discului permite accesul direct la informatie. Impartirea suprafetei discului in piste si sectoare se face prin operatia de formatare a discului.

 

 

 

 

 


               

 

                Hard-disk – ul este principalul mijloc de stocare a datelor si programelor. Fizic, HD este alcatuit din mai multe discuri. Un cap de citire / scriere se deplaseaza deasupra discurilor, permitand accesul direct la informatie. HD are capacitate mare de memorare (pana la 200 GB), iar timpul de acces la informatie este mic (dar cu mult mai mare decat timpul de acces la memoria interna).

                In general, calculatoarele au un singur HD care este folosit pentru pastrarea permanenta a datelor, programului si sistemului de operare. HD se monteaza in interiorul calculatorului.

                Floppy-disk – ul (disketa) este un disc exterior calculatorului folosit pentru pastrarea informatiei. Pentru a utiliza o disketa, aceasta trebuie introdusa in interiorul unitatii de disketa. Capacitatea de memorare a unei diskete este mica (1.44 MB de obicei), insuficienta pentru memorarea programelor mari. Disketele pot fi protejate la scriere, prin fanta de protectie la scriere. Un disk protejat la scriere este un disk de pe care doar se pot citi informatii si pe care nu se pot scrie date, si nici nu se pot sterge. Un disk flexibil poate fi purtator de virusi, virusand tot calculatorul. Daca discul e protejat la scriere, atunci virusii nu il pot ataca.

                Compact-disk – ul (CD-ROM=Compact Disk Read Only Memory) este o memorie externa de pe care se poate citi, dar pe care nu se poate scrie, folosind o unitate obisnuita de CD-ROM. CD-urile se folosesc in special pentru distribuirea unor pachete de programe de dimensiuni mari. Capacitatea de memorare a unui CD-ROM este de pana la 1.3 GB (200 MB, 700  MB, 900 MB), iar timpul de acces este de 2-3 ori mai mic decat la HD. Pentru citirea unui CD-ROM se foloseste unitatea CD-ROM iar pentru a scrie un CD se foloseste un dispozitiv numit CD-writer. Unele CD-uri permit sa fie rescrise, altele pot fi scrise o singura data.

                Configuratia unui calculator este ansamblul componentelor care sunt conectate la unitatea centrala de prelucrare pentru a realiza sistemul de calcul.

             Calculatorul poate avea o configuratie minima si o configuratie maxima. Configuratia minima este data de numarul minim de componente necesare pentru ca sistemul sa fie operational. Configuratia minima cuprinde de regula: procesorul, memoria interna, o unitate de memorie externa, tastatura si monitorul. Configuratia maxima este data de numarul maxim de componente care pot fi conectate la procesor. Intre configuratia minima si configuratia maxima utilizatorul isi poate alege configuratia dorita care sa corespunda necesitatilor aplicatiilor si posibilitatilor financiare.