Prima problema care s-a pus la constructia
calculatoarelor a fost alegerea sistemului de numeratie care va fi utilizat
pentru a prelucra informatia numerica. Omul foloseste sistemul de numeratie
zecimal, dar, incercand sa perfectioneze o masina de calcul folosind sistemul
zecimal, Blaise Pascal s-a izbit de dificultatea modelarii fizice a unei
astfel de masini. Dezvoltandu-se teoria sistemelor de numeratie si circuitele
electronice, s-a ales sistemul binar de numeratie.
Unitatea de masura folosita pentru masurarea
cantitatii de informatie este informatia elementara. Informatia
elementara este forma cea mai simpla sub prin care poate fi conceputa
informatia. Ea este informatia furnizata prin precizarea unei variante din doua
posibile (DA sau NU).
Teoria informatiei a aratat ca orice informatie,
oricat de complexa, se poate descompune in informatii elementare. Daca celor
doua variante posibile li se asociaza cele doua cifre binare 0 si 1 care
corespund celor doua raspunsuri DA si NU, inseamna ca informatia poate fi
reprezentata in sistemul binar. Informatia elementara se mai numeste si BIT
(Binary digiT), adica una din cele doua cifre binare 0 sau 1.
Bit-ul reprezinta atomul informatiei, nivelul de la
care informatia nu mai poate fi descompusa. Bitii se grupeaza cate 8 si
formeaza un byte sau octet.
Asadar, informatia, modelata si manipulata de
calculator, va fi un sir de cifre binare. Reprezentarea sa se va face
codificat. Cu cei 8 biti care formeaza octetul se poate construi un cod care
permite 28=256 combinatii diferite, suficiente pentru a reprezenta
literele mari si mici, cifrele, semnele
speciale etc. Aceasta codificare poarta numele de cod ASCII (American Standard
Code for Information Interchange).
Deci, pornind de la teoria informatiei, calculatorul
este o masina cu 2 stari, care stie sa modeleze sistemul de numeratie binar.
Cea mai simpla realizare fizica a sistemului binar este comutatorul:
ü
Comutator deschis –
OFF – cifra binara 0
ü
Comutator inchis –
ON – cifra binara 1
Pentru a
modela sistemul binar, calculatorul este un ansamblu de comutatoare. Realizarea
fizica a acestui ansamblu a fost posibila numai dupa aparitia circuitelor
electronice, apoi tranzistorii si diodele. Acestea sunt componente electronice
care pot prezenta doua stari: starea de conductie – cifra binara 1 si starea de
blocare – cifra binara 0. Informatia circula in interiorul calculatorului sub
forma de biti. Bitii sunt modelati cu ajutorul impulsurilor electrice care au
aceeasi frecventa si care pot avea doua niveluride tensiune, adica 2 stari:
nivel de tensiune ridicata – cifra 1 si nivel de tensiune scazuta – cifra 0.
Fiecare
caracter, textele, desenele, sunetele sunt codicicate in secvente de cifre
binare. Fiecare piesa de informatie este reprezentata printr-o secventa de biti
care va fi manipulata de calculator. Datorita aparitiei circuitelor electronice
integrate, pot fi incapsulate milioane de comutatoare cu doua stari intr-un
spatiu foarte mic. Aceste circuite electronice pot modela si manipula milioane
de biti. Datorita lor a crescut capacitatea calculatorului de a memora biti,
cat si viteza de prelucrare a acestor biti.
ü hardware , adica echipamentele fizice (
partea materiala, un ansamblu de circuite electrice, electronice si parti
mecanice,)
ü
software , adica programele si
datele ( partea logica )
Componenta hardware trebuie sa
execute urmatoarele functii :
ü
functia de memorare;
ü
functia de comanda si control;
ü
functia de prelucrare;
ü
functia de intrare-iesire.
1.
Functia de memorare. Prin
aceasta functie, componenta hardware trebuie sa asigure memorarea datelor si a programelor,
deoarece calculatorul trebuie sa lucreze continuu, fara interventia permanenta
a omului. Functia este asigurata de:
memoria interna si memoria externa.
In memoria interna se pastreaza programele si datele care se exploateaza la un
moment dat. In memoria externa se pastreaza toate programele si datele de care
poate sa aiba nevoie la un moment dat sistemul de calcul .
2. Functia de prelucrare. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa
asigure efectuarea:
ü
operatiilor aritmetice (adunare, scadere,inmultire si impartire);
ü
operatiilor logice ( SI logic, SAU logic si negatia ).
3.
Functia de comanda si control. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa asigure:
ü
extragerea
instructiunilor din memoria interna;
ü
analiza
instructiunilor;
ü
comanda pentru
executarea fiecarei operatii;
ü
extragerea datelor
de intrare din memoria interna;
ü
aranjarea datelor de
iesire in memoria interna.
4. Functia
de intrare-iesire. Prin aceasta
functie componenta hardware trebuie sa asigure introducerea datelor si a
programelor in memoria interna si livrarea rezultatelor. Functia este asigurata de dispozitivele periferice de intrare-iesire si de interfetele de
intrare-iesire.